Iubito, ai uitat să îți iei pastilele / Baby did you forget to take your meds?
E o melodie de la Placebo
Nu puteam să încep altfel decât cu un acest vers de la Placebo un text despre cum se scrie o tragedie în sistemul de sănătate. Dar înainte să vorbim despre România, uitați-vă la videoclipul lui Yungblud – Zombie în care Florence Pugh joacă rolul unei asistente medicale sau ascultați Raye – Genesis:
For all the fathers and the teachers (working hard in the night)
For all the builders and the cleaners (I pray you let there be light)
Oh, for all the farmers and the chefs and the train drivers yes
The nurses and doctors, God bless the NHS
Let the pay rise, let the pay rise
Oh, let there be light, light, light
For all those overworked and underpaid.
Nu e o întâmplare că ambii artiști sunt din UK: versurile sunt pentru oamenii care țin în viață un sistem public universal, ceva ce în Marea Britanie se numește NHS, iar la noi nu mai există de treizeci de ani. Dar să revin la ce voiam să spun: România, laboratorul sănătății privatizate. Cum s-a transformat dreptul la viață într-un plan de business.
Pe 29 octombrie 2025, ministrul Sănătății Alexandru Rogobete (PSD) a declarat, la Forumul Inovației în Sănătate, că „trebuie spart monopolul CNAS” pentru a permite jucătorilor privați să intre pe piața asigurărilor: „adevărata reformă în sănătate va veni prin deschiderea sistemului către asiguratori privați.”
Declarația marchează doar finalul unei tranziții lente, începute în anii ’90, când România a fost folosită ca laborator al reformelor neoliberale impuse sub pretextul „eficienței” și anti-corupției (Stan 2012). Și vine ca urmare a lobbyului făcut de companiile de asigurare privată. Dacă vreți o față pentru când va trebui să faceți un crowdfunding pentru un RMN: Alexandru Ciuncan, președintele UNSAR (poza de mai sus, dreapta) și ceilalți membri din boardul director:
Pentru că am lucrat de doi ani într-un proiect despre sănătate în Romania de la Universitatea din Berna unde m-am uitat special la sistemul medical din România - va apărea, sper, și un articol despre cum se construiesc deconectările în sistem, dar aici a; vrea să mă concentrez pe ce date și informații am strâns legate de procesul de privatizare.
1990–1997: Cum s-a născut piața sănătății
În 1995, Legea nr. 74/1995 privind exercitarea profesiei de medic i-a transformat pe doctori în „profesioniști liberali”, chiar dacă majoritatea lucrau în spitale publice (Stan, 2016). A fost momentul în care medicina a trecut din zona vocației colective în zona micilor întreprinderi individuale.
Între 1994 și 1996, cu asistență tehnică și finanțare de la Banca Mondială, România a derulat în opt județe un proiect-pilot de contractare „pe rezultate” (output-based contracting) în cadrul World Bank Health Sector Reform Project (Vlădescu & Rădulescu, 2000). Pilotul a introdus concurența între medici, plata pe pacient (capitație 60%) și pe serviciu (fee-for-service 40%), și dreptul pacienților de a-și schimba medicul de familie după trei luni. Scopul oficial era creșterea eficienței și a prevenției; în realitate, se testa cum poate fi administrată o populație medicalizată prin stimulente economice. După doi ani, consultațiile au crescut cu 20 %, dar internările nu s-au redus, iar stimulentele pentru zonele rurale au fost „prea slabe pentru a redistribui medicii” (Vlădescu & Rădulescu, 2000, p. 3).
“Doctors in poorer districts prefer to practice in urban settings… incentives proved too weak.”
După 1998, mecanismul a fost extins la nivel național odată cu Legea 145/1997, care a consfințit sistemul Bismarckian: finanțare prin contribuții, case județene de asigurări și transformarea medicului de familie în gatekeeper. Dacă nu muncești, nu exiști în sistemul medical decât la urgențe. Așa se explică de ce camerele de gardă sunt pline: ele sunt ultima poartă a universalității. World Bank Précis 223 (2002) recunoștea deja că „reformele din România rămân fragile” și că au fost „implementate înainte ca medicii să fie formați pentru noile lor roluri”, iar după un deceniu „există remarcabil de puține dovezi privind îmbunătățirea calității sau eficienței serviciilor”.
“Most early Bank-financed health projects underestimated the political and institutional difficulties of reforms.” (World Bank OED, Précis 223, 2002)
Așa s-a născut piața sănătății: sub pretextul eficienței, s-a creat o infrastructură financiară orientată spre contractare, control și performanță măsurabilă, nu spre echitate. Sau, cum spune Bazac (2018), „noua lege neoliberală a sănătății a redus complexitatea umană la logica economică a eficienței și competiției”, transformând pacientul în consumator și medicul într-un „prestator dependent de piață”.
„Aceste măsuri, deși justificate prin eficiență, au legitimat retragerea statului din furnizarea efectivă a îngrijirii medicale.” (Stan, 2012)
2000–2006: Concurență și contractualizare
OUG 150/2002 a permis spitalelor private să primească finanțare CNAS.
Legea 95/2006 a consfințit „piața sănătății”:
furnizorii privați pot contracta servicii publice;
neasigurații primesc doar urgențe;
pachetul „de bază” devine minimalist.
Au fost scoase din asigurare recuperarea, fizioterapia și o parte din analizele preventive. Bazac (2018) arată că această lege a consolidat „primatul eficienței financiare asupra sănătății publice”, subordonând relația medic–pacient contractului economic. Pentru prima dată, sănătatea a fost definită legal ca serviciu comercial, nu ca drept fundamental. În practică, sistemul public a fost pus să concureze pe propria lui subfinanțare.
Stan (2017) descrie perfect acest paradox: în spitale, pacienții plătesc neoficial nu pentru corupție, ci pentru a menține o relație de solidaritate într-un sistem golit de etică publică: „o moralitate a supraviețuirii într-un context neoliberal” (Stan 2017, p. 115).
Interludiu: Hai să vedem de ce un dinte costă cât salariul minim. Evoluția serviciilor stomatologice în România
Înainte de 1990, stomatologia era parte integrantă a sistemului sanitar de stat; existau cabinete școlare, universitare și de întreprindere, toate publice. Tratamentul era gratuit pentru copii, angajați și pensionari.
După căderea regimului comunist, toate cabinetele stomatologice au fost treptat scoase din sistemul public și transformate în entități private. În 1995, Legea nr. 74/1995 privind exercitarea profesiei de medic a permis explicit înființarea cabinetelor stomatologice private și exercitarea profesiei în regim liberal. În paralel, nu a mai fost prevăzută finanțare de la bugetul de stat pentru dotarea sau salarizarea medicilor dentiști.
Ordonanța 150/2002 și apoi Legea 95/2006 au introdus pachetele de servicii (de bază și minimal). Serviciile stomatologice nu au fost incluse în pachetul de bază, cu excepția urgențelor și a tratamentelor pentru copii, elevi și gravide. Din acel moment, decontarea prin CNAS a devenit doar simbolică (foarte limitată și plafonată). Practic, din 2006, stomatologia funcționează 99% privat, cu câteva servicii finanțate prin cabinete contractate CNAS (cu buget lunar de câteva mii de lei).
Bugetul total CNAS pentru stomatologie reprezintă sub 1% din totalul fondului de sănătate (Raport CNAS 2022).
2023–2025: hotărârile de guvern (HG 521/2023, 687/2024, 24/2025) actualizează doar limitele de consultații gratuite, dar nu reintroduc stomatologia în sistemul asigurat.
În 2024, media decontată pe pacient asigurat este ≈100 lei/an, adică aproape nimic.
2010–2012: Austeritatea și protestele
Guvernul Boc a semnat acordurile cu FMI, a tăiat 25% din salariile bugetarilor și a propus o lege prin care CNAS putea fi administrată privat. În 2012 am stat o lună în stradă pentru a bloca legea, dar nu direcția. O lună de stat în frig și ger în f-ing ianuarie ca să îl văd apoi pe Arafat cum zâmbește in poza cu directorul UNSAR în newsletterul companiei de lobby. În 2012, 23% dintre spitale erau deja private (INS, citat în Stan, 2016).
2013–2020: Subfinanțarea ca strategie
România cheltuie 4,2% din PIB pentru sănătate (2008) și 6,3% în 2021, față de 10,9% media UE (Duică et al., 2024). Aș vrea să înțelegem că asta e alegere deliberată, nu există nu avem bani, e o decizie să subfinanțam sănătatea și educație în statul neoliberal ele devin responsabilitate individuală. Sunt mii de surse nu le mai adaug.
Sectorul privat a crescut de 60 de ori între 1997–2016, ajungând la 75% din totalul unităților medicale (INS, 2023). Cu 3,2 medici/1000 locuitori, România are cel mai mic raport din UE, iar migrația medicală continuă. Pe scurt: mai puțini bani publici, mai mult profit privat.
2023–2025: „Strategia de corupție - lobby, screening și prevenție
În august 2025, Ministerul Sănătății și UNSAR (Allianz-Țiriac, NN, Groupama, Generali, Signal Iduna) lansează Strategia Națională de Screening și Prevenție, cu proiect-pilot în Vâlcea, Timiș, Bistrița și Târgu Mureș care va permite asiguratori privați pe lângă CNAS. Sub pretextul prevenției Ministerul Sănătații alcătuiește cu o companie de lobby o strategie prin care să ne fure sănătatea. Pentru că de ce nu am fi al 51 stat al SUA, unde o ambulanță costă 2.000–3.000 $, iar 60.000 de oameni intră anual în faliment din cauza facturilor medicale (Kaiser Family Foundation, 2023). Sau poate ați văzut Squid Game primul sezon când mama personajul central moare pentur că nu își permite tratament pentru diabet - Corea altă țară cu sănătatea neoliberalizată.
Mai jos las niște date despre cum stăm oricum prost cu sănătatea:
Date-cheie
Cheltuieli sănătate (PIB): 4,2% (2008) → 6,3% (2021), Media UE: 10,9% (2021)
Medici/1000 locuitori: 3,2 (România) vs 3,9 (UE)
Asistente/1000: 7,5 (România) vs 8,4 (UE)
Speranță de viață la naștere (2024): 76,6 ani (a 2-a cea mai mică din UE; UE=81,7). Sursă: Eurostat, dataset demo_mlexpec, comunicare 11 sept. 2025.
Mortalitate evitabilă (sub 75 ani, 2022): 519,3 decese/100.000
– prevenibile: 304,3/100.000; tratabile: 215,0/100.000. Sursa: Eurostat news (30 iun. 2025).
Principalele cauze pentru “evitabile”/“tratabile”:
– prevenibile: cancer pulmonar, boli legate de alcool, leziuni;
– tratabile: cardiopatia ischemică, AVC, cancere (mamar/colorectal) conform listei comune OECD/Eurostat (2022) și profil RO (2023).
Localități fără medic de familie: 328 de UAT-uri fără medic de familie (raport 2024, agregat național).
Persoane neasigurate: – ≈2 milioane de persoane (declarație oficială MS, aprilie 2024).
Profilul de țară UE/OECD nota ~12% neasigurați în 2020 (dificil de estimat precis din cauza migrației).
Câte vizite la medic fac românii (consultații/locuitor): – 2019: 5,3; 2020: 4,6; 2021: 4,9 (recuperare post-pandemic), date Eurostat citate de presă.
Acces/nevoi neacoperite (EU-SILC, 2022): 4,9% dintre români au raportat nevoi medicale nesatisfăcute (de peste 2× media UE 2,2%); motiv principal: costurile. Sursă: Romania – Country Health Profile 2023 (OECD/Comisia Europeană).
Speranța de viață: 2019→2021 scădere de −2,8 ani (COVID); 2022: revenire la 75,3 ani, dar încă cu −5,4 ani sub media UE. Sursă: profil UE/OECD (2023).
INS/analize recente: <50% din localități au suficienți MF; deficit cronic în rural.
Pare că suntem complet hipnotizați și neputincioși în față celor mai evidente furturi și acte de corupție: România nu devine mai „eficientă” prin privatizare, devine doar o piață nouă pentru corporații. Cum ar putea o companie a cărui scop este profitul, să dea bonsuri mari CEOs și partea shareholderilor să ofere sănătate ACCESIBILĂ ȘI CENTRATĂ PE PACIENT, așa cum declara Rogobete.
Baby, did you forget to take your meds? Sau doar ne-am obișnuit cu durerea?
Post scriptum: capitalismul are eroi și martiri
Pe 4 decembrie 2024, Brian Thompson, CEO-ul UnitedHealthcare, a fost împușcat mortal în fața hotelului Hilton Midtown din Manhattan.
La câteva zile după, poliția l-a arestat pe Luigi Mangione, un bărbat de 23 de ani din Pennsylvania, acuzat de crimă premeditată și infracțiuni federale conexe. Procurorii l-au inculpat ulterior și pentru „omor ca act de terorism” (murder as an act of terrorism). Acuzații care au fost respinse.
În 2023, UnitedHealthcare a fost dată în judecată de U.S. Department of Labor și de mai multe familii pentru refuzuri automate de rambursare a îngrijirilor medicale, într-un sistem descris drept “deny, delay, and defend”.
Când Mangione a fost adus la New York, autoritățile au orchestrat o scenă de forță: a fost transferat cu elicopterul poliției, în prezența primarului Eric Adams, el însuși acuzat de corupție în campania electorală. Spectacolul trebuia să transmită un mesaj: statul și capitalul privat își apără reciproc autoritatea.
Dar lucrurile n-au mers cum au vrut ei. Deși Mangione riscă închisoare pe viață, cazul a devenit viral pe rețelele sociale, unde mii de oameni i-au deschis conturi de strângere de fonduri și i-au transformat numele într-un simbol al răzbunării împotriva unui sistem criminal. Pentru o parte din America care trăiește sub datorii medicale, Luigi a devenit ceea ce sistemul nu mai poate produce: un erou tragic.
Asta e poate cea mai bună ilustrație a modului în care piața sănătății transformă dreptul la viață într-un conflict moral: nu între bine și rău, ci între supraviețuire și profit.
Referințe:
Vlădescu, C., & Rădulescu, S. (2000). Primary Health Services: Output-Based Contracting to Lift Performance in Romania. Public Policy for the Private Sector, Note No. 210. The World Bank Group.
World Bank Operations Evaluation Department (OED). (2002). Supporting Health Reform in Eastern Europe: Lessons from Bulgaria, Croatia, and Romania. Précis, No. 223.
Bazac, A. (2018). Epistemology of Empirical Research: The Case of the Consequences of the Romanian Neo-Liberal Healthcare Law. Noema: Revista de Filosofie şi Ştiinţe Umaniste, 17(2), 233–256.
Duică, M.-C., Tănăsescu, A., & Iordache, R. (2024). Healthcare Expenditure and Health Outcomes in the European Union: Evidence from Panel Data Analysis. Healthcare, 12(2336).
Petre, I., Dinu, A., Mihalcea, R., & Marin, I. (2023). Analysis of the Healthcare System in Romania: A Brief Review. Healthcare, 11(2069).
Stan, S. (2012). Neither Commodities nor Gifts: Post-Socialist Informal Exchanges in the Romanian Healthcare System. Social Anthropology, 20(4), 431–448.
Stan, S. (2017). Neoliberal Citizenship and the Politics of Corruption. London & New York: Routledge.
Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). (2022). Raport anual de activitate 2022. București: CNAS.
Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). (2024). Raport anual de activitate 2024. București: CNAS.
Institutul Național de Statistică (INS). (2023). Activitatea unităților sanitare 2022. București: INS.
OECD/European Observatory on Health Systems and Policies. (2023). Romania: Country Health Profile 2023. European Observatory on Health Systems and Policies, Brussels.
https://www.oecd.org/health/country-health-profiles.htm
Eurostat (2025). Life expectancy, preventable and treatable mortality, and unmet medical needs in the EU. Datasets: demo_mlexpec, hlth_cd_apr, hlth_silc_15.
Kaiser Family Foundation (KFF). (2023). Health Care Debt in the U.S.: The Broad Consequences of Medical and Dental Bills. Washington, D.C.: KFF.
https://www.kff.org/
Cărți și referințe teoretice generale (pentru contextul neoliberalismului și austerității)
Harvey, D. (2005). A Brief History of Neoliberalism. Oxford University Press.
Blyth, M. (2013). Austerity: The History of a Dangerous Idea. Oxford University Press.
Tronto, J. (2013). Caring Democracy: Markets, Equality, and Justice. New York University Press.
Mattei, C. (2022). The Capital Order: How Economists Invented Austerity and Paved the Way to Fascism. University of Chicago Press.